Într-o epocă în care domeniul științei era dominat aproape exclusiv de bărbați, o româncă reușea să își lase amprenta asupra fizicii moderne. Ștefania Mărăcineanu, o figură prea puțin cunoscută astăzi, a contribuit esențial la dezvoltarea radioactivității artificiale și a fost prima care a creat ploaia artificială. Cu toate acestea, contribuțiile sale au fost ignorate de lumea academică internațională, iar meritele i-au fost atribuite altora.
Primele realizări
Născută la București, pe 18 iunie 1882, Ștefania a fost atrasă de știință încă din tinerețe. După ce a devenit profesoară de fizică și chimie la Școala de Fete din București, a obținut în 1922 o bursă pentru studii în Franța, ceea ce a reprezentat începutul carierei sale internaționale.
O carieră științifică remarcabilă
Ajunsă la Paris, a fost acceptată în prestigioasele laboratoare conduse de Marie Curie, unde a avut șansa să colaboreze cu cei mai buni specialiști ai vremii. A obținut doctoratul în fizică în 1924, iar în cercetările sale a făcut o descoperire majoră: radioactivitatea artificială. Aceasta se referă la capacitatea de a induce instabilitatea nucleară în mod controlat, un fenomen cu aplicații imense în medicină și energie.
„Mărăcineanu a descoperit faptul că înjumătăţirea poloniului părea să depindă de tipul metalului pe care elementul chimic radioactiv era depozitat. Ea a considerat că razele-alfa ale poloniului au transformat parţial anumiţi atomi de metal în izotopi radioactivi”, se menționează în cartea A devotion to their science: Pioneer women of radioactivity.
Invenția ploii artificiale
În 1934, Ștefania revenea în România, dorindu-și să continue cercetările în țară. A fondat primul laborator de radioactivitate la Universitatea din București, unde a colaborat cu profesorul Dimitrie Bungețianu. Un an mai târziu, reușea o altă performanță impresionantă: crearea ploii artificiale, prin experimente desfășurate cu sprijinul guvernului francez.
Controversele premiului Nobel
În 1935, soții Joliot-Curie au fost recompensați cu Premiul Nobel pentru aceeași descoperire – radioactivitatea artificială – realizată cu 10 ani înainte de Ștefania Mărăcineanu. Românca a fost profund dezamăgită, mai ales că Irene Joliot-Curie recunoștea într-o corespondență că ideea era cunoscută de un deceniu.
„Mărăcineanu îi scria Lisei Meitner în 1936 exprimându-şi dezamăgirea că Irene Joliot Curie, fără ştirea ei, a folosit mare parte din munca sa în special cea legată de radioactivitatea artificială, în lucrarea sa”.
Finalul unei vieți discrete
Despre viața personală a Ștefaniei Mărăcineanu se cunosc puține lucruri. Se pare că a avut o copilărie dificilă, marcată de abuzuri familiale, și a dus o viață retrasă. A murit în 1944, în condiții necunoscute. Cu toate acestea, Google a ales recent să o omagieze printr-un Google Doodle, aducând-o din nou în atenția publicului.
