Mulți afirmă că perioada 1965 – 1989 a fost caracterizată de trai dificil. Dar iată care sunt realitățile acelei epoci!
În deceniul al șaptelea, diversitatea alimentară în magazine era remarcabilă, oferind 10-20 de soiuri de salam, brânză și carne… Fructele ca portocalele, bananele, merele, perele, cireșele (în sezon) și alte fructe autohtone erau disponibile în exces…
După școală, era obișnuit să consumăm 3-4 mere ca un snack post-prânz. Criza alimentară a devenit palpabilă după anii ’80, în timp ce anii ’70 erau plini de abundență în ceea ce privește bananele, portocalele și fructele locale. Relatări care contrazic această realitate sunt pur și simplu inexacte.
Un exemplu de narațiune incorectă este amintirea tristă a unui copil din anii ’70, care aștepta ca bananele verzi aduse de părinți să se coacă. În realitate, în anii ’70, fructele ca bananele și portocalele erau ușor accesibile și niciodată verzi. Aceste fructe verzi au început să apară abia în anii ’80 și ulterior au dispărut complet. Făceam frecvent acasă suc de lămâie, un deliciu răcoritor după ore de joacă.
Între anii ’70 și ’80, cu 4-6 lei puteai achiziționa 100-200 de grame de salam de calitate, nu produsele de astăzi pline de aditivi. În copilărie, puteam cumpăra corn cu salam la prețuri modice, grație monedelor lăsate de mama.
Taberele școlare erau o tradiție anuală, costând între 300 și 500 de lei pentru 10-12 zile. Cheltuielile de întreținere pentru un apartament cu trei camere erau minime, iar salariile variau între 1800 și 2500 de lei, fără impozite sau taxe suplimentare.
Sistemul de sănătate era atent și la copii, și la gravide, oferind asistență la domiciliu. Munca era obligatorie, iar locuințele de stat se ofereau cu chirie simbolică.
Transportul public era extrem de accesibil, iar în ciuda preferințelor politice, nu putem nega realitățile pozitive ale epocii. Desigur, ultimii ani au adus frig și lipsuri, dar nu întotdeauna a fost așa.
Amintirile de copilărie, inclusiv jocurile în curtea școlii și taberele de vară, reflectă o perioadă fericită, contrazicând narativele sumbre. Profesorii și inginerii aveau salarii decente, iar debutanții își începeau cariera cu salarii de bază, crescând rapid pe scara profesională.
În concluzie, realitatea anilor ’70 și ’80 nu poate fi rescrisă de narative false sau amintiri distorsionate.
