În anul 1857, capitala României, Bucureștiul, a făcut un pas uriaș spre modernitate, marcând un moment istoric: a devenit prima metropolă luminoasă a lumii, grație introducerii iluminatului stradal pe bază de petrol lampant. Această inițiativă a pornit timid, cu doar 28 de lămpi în anul precedent, crescând exponențial la peste 1.800 de unități în doar câțiva ani.
Până atunci, seara, orașul era învăluit în întuneric, locuitorii săi folosind lumânările pentru a se ghida pe străzi. Însă, cu această schimbare, Bucureștiul s-a transformat, luminându-se noaptea și aducând o nouă față vieții urbane.
Teodor Mehedințeanu, un vizionar inginer și om de afaceri, a fost cel care a adus această inovație în oraș, folosind petrolul lampant, o resursă descoperită pe teritoriul României încă din antichitate, dar exploatată industrial abia în secolul al XIX-lea. Mehedințeanu a construit o rafinărie cu tehnologie adusă din Germania, producând un petrol lampant incolor și fără miros, care ardea curat și eficient.
Prin obținerea concesiunii de iluminat public în 1857, Mehedințeanu a instalat peste 1.000 de lămpi pe principalele străzi ale Bucureștiului, propulsând orașul în avangarda urbanizării mondiale, înaintea marilor capitale europene precum Paris sau Berlin.
Acest nou peisaj urban a adus cu sine și apariția unei noi profesii: lampagiul, responsabil cu aprinderea și stingerea felinarelor, esențiale pentru iluminatul orașului.
Impactul iluminatului cu petrol lampant nu a fost doar funcțional, ci și cultural, Bucureștiul câștigându-și supranumele de „Micul Paris”. Străzile iluminate au încurajat viața socială și culturală nocturnă, cu teatre, cafenele, restaurante și baluri devenind puncte de întâlnire frecventate de locuitori.
Odată cu iluminatul, Bucureștiul a cunoscut și alte îmbunătățiri infrastructurale, precum trotuare, canalizări, fântâni arteziene și parcuri, intrând într-o perioadă de înflorire urbanistică și artistică.
Deși inițial iluminatul se limita la centrul orașului, treptat acesta s-a extins, iar la începutul secolului XX, Bucureștiul avea mii de felinare, inclusiv unele alimentate cu ulei mineral, gaz aerian sau electricitate.
În 1882, iluminatul electric, introdus de Anghel Saligny, a început să înlocuiască treptat lămpile cu petrol, marcând sfârșitul unei ere. Totuși, aceste lămpi istorice nu au dispărut complet, unele fiind donate muzeelor sau colecționarilor, ca mărturii ale unei epoci de aur a capitalei României. Astfel, povestea Bucureștiului ca primul oraș iluminat din lume rămâne un capitol fascinant al istoriei sale urbane.