Pe blogul nostru astăzi, discutăm despre o tradiție spirituală profundă și inspiratoare: Rugăciunea celor 9 marți în cinstea Sfântului Anton de Padova. Este o practică venerată, cunoscută pentru capacitatea ei remarcabilă de a aduce vindecare și minuni în viețile celor care o urmează cu devotament. Credința spune că această rugăciune specială, rostită în serile de marți, timp de nouă săptămâni la rând, poate avea un impact puternic asupra vindecării emoționale și spirituale.
Este important să subliniem modul în care abordăm această rugăciune. Deși unii o pot asocia în mod eronat cu practici mai puțin luminoase, precum magia neagră, esențial este să ne concentrăm pe intențiile pozitive. Cultivarea gândurilor bune, dorința de a aduce sănătate și prosperitate pentru noi și cei din jur, este esențială pentru această practică spirituală.
Participarea la această tradiție, rostind rugăciunea timp de nouă marți consecutivi, poate reprezenta un act profund de credință și devotament. Rugăciunea poate servi drept un ghid și o sursă de lumină în momentele dificile ale vieții.
„Sfinte Antoane, între toţi Sfinţii lui Dumnezeu tu ai fost înzestrat cu o putere deosebită în a-i ocroti și ajuta pe toți cei ce-și pun nădejdea în tine. Morții au înviat la porunca ta, cei orbi și-au recăpătat vederea, celor suferinzi tu le-ai redat sănătatea și niciunuia din cei evlavioși către tine nu i-ai refuzat mângâierea sprijinului tău”, este prima parte a rugăciunii către Sfântul Anton, după care trebuie să rostești Tatăl Nostru.
„Această grijă a ta faţă de nevoile oamenilor mă umple şi pe mine de încredere sfântă, cu care alerg la bunătatea ta, cerându-ți ajutor (Pauză: se spune, în gând, dorința bună, cererea…). Pentru dragostea ta arzătoare către Isus, care s-a odihnit în braţele tale sub chip de Prunc ceresc şi pentru iubirea ta gingaşă faţă de Preasfânta Fecioară Maria, Mama lui Isus, te rog, arată-ţi puterea cea mare şi ajută-mă și pe mine”, este cea de-a doua parte a rugăciunii după care trebuie să îți faci cruce.
„În pagubele suferite, în nenorocirile care mă lovesc, în întristările mele sufleteşti, în suferințe şi lipsuri, în nenumăratele necazuri ale vieții, în ispitele ce mă tulbură și mă ademenesc, când patimile mele se răscoală cu furie și când văd că duhul cel rău unelteşte împotriva sufletului meu ca să-l piardă, către tine îndrept gândul meu, făcătorule de minuni și te rog ca în toate nevoile mele, sufletești și trupești, să fiu ușurat și mângâiat de ocrotirea ta, pentru ca astfel încurajat și plin de recunoștință față de tine, să ajung prin tine la Dumnezeul milostivirilor în slava cea veșnică a cerului. Amin”
