Psalmul 50 este recunoscut în tradiția spirituală românească drept o rugăciune de o forță aparte, recomandată de duhovnici de mare înțelepciune pentru a aduce alinare și sprijin în viața credincioșilor. Considerat un instrument spiritual esențial, acesta este adesea folosit ca un mijloc de a căuta ajutorul și îndrumarea divină.
Practicarea acestui psalm, în combinație cu actul spovedaniei și participarea regulată la Sfânta Liturghie de duminică, creează un triunghi de forțe spirituale care întăresc credința și oferă o bază solidă pentru cei care îl rostesc cu sinceritate și devotament.
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul mei mă curățește.
Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. 5. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spală-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie: bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
Întoarce-mi fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la fața ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. 16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda ta.
Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat, arderile de tot nu le voi binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. 20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot, atunci vor pune pe altarul Tău vițel.
Acest text sacrat este nu doar un exemplu de poezie religioasă profundă, ci și o sursă de confort și speranță pentru cei care îl rostesc, având un impact profund asupra vieții spirituale a credincioșilor, atât individual cât și în contextul familiei. Prin recitarea acestui psalm, credincioșii sunt îndemnați să-și exprime credința și să caute întărirea spirituală, găsind astfel pace și liniște în inimile lor.
