Într-o lume unde fiecare dintre noi se zbate cu propriile bătălii, există povești care reușesc să ne atingă inimile și să ne inspire. Astăzi, vreau să vă împărtășesc o astfel de poveste, cea a lui Iosif, un tânăr cu un trecut dificil din Oradea, care a găsit lumină la capătul tunelului datorită bunătății unui om cu inimă mare.
România se confruntă cu o realitate dureroasă: peste 46.000 de copii se află în sistemul de protecție socială, dintre care doar o mică parte își găsesc o casă și o familie. Iosif a fost unul dintre acești copii, crescut într-un centru de plasament, fără căldura unui cămin adevărat. La împlinirea vârstei de 18 ani, a fost nevoit să părăsească sistemul de protecție și să se confrunte singur cu greutățile vieții.
Într-o zi, destinul lui Iosif s-a intersectat cu cel al lui Ioan Popa Baciu, un orădean cu suflet mare, pasionat de psihologie. Ioan se afla într-o călătorie pe drumul E60 când l-a zărit pe Iosif, pierdut și fără speranță. Într-un gest spontan de umanitate, a oprit să-i ofere ajutorul.
Iosif trăise momente dificile, lucrând fără remunerație și fără un adăpost stabil, până când Ioan i-a oferit o șansă la o viață nouă. În doar două săptămâni, tânărul s-a adaptat la noua sa viață, demonstrând o puternică voință de a merge mai departe, în ciuda obstacolelor întâlnite.
Această poveste, împărtășită pe rețelele de socializare, a devenit rapid virală, stârnind emoții și inspirând comunitatea online. Ea ne amintește că, indiferent de greutățile cu care ne confruntăm, există întotdeauna speranță și bunătate în lume.
Prin gestul său, Ioan Popa Baciu nu doar că i-a schimbat viața lui Iosif, dar a devenit și un model de altruism și compasiune pentru noi toți. Povestea lor ne încurajează să privim dincolo de propriile noastre probleme și să întindem o mână de ajutor celor în nevoie, pentru a construi o lume mai bună, împreună.
E a doua săptămână de când e Iosif la mine. L-am găsit în drum spre oraș, pe E60, abia ce am ieșit din curte pe aceiași parte cu mine dar pe jos, pășea agale dar apăsat să nu-l doboare curentul camioanelor, avea capul plecat și parul răvășit. Părea istovit de căldură si foame.
Am tras imediat pe dreapta, l-am așteptat să ajungă in dreptul geamului deschis și l am invitat în mașină.
Înainte să pună mâna pe usa m-a avertizat fara sa ma salute măcar, aproape speriat: – Nu am nici un leu !
Nu-i nimic, hai urca, unde vrei să ajungi? Îl întreb în timp ce îl ajut să-și pună centura pe care bajbaia să o lege.
– Unde vreți să mă duceți, răspunde el, mulțumesc că m-ați luat, am fost angajat văcar la unu dintr-un sat la 30 de km de aici, nu m a plătit deloc in 3 luni de când sunt la el, muncea cu mine pana la 11 noaptea la scos gunoi, carat lemne, mâncare primeam când își aducea aminte de mine, completeaza el, nu am bani sa va dau, repeta rușinat, va supărati ?…-Stai liniștit, nu vreau nici un ban și il întreb din nou: – Unde ai de gând să mergi acum, ai vrea să te duc într un loc anume, insist eu ?
– Merg în Oradea, nu știu ce o să fac, n-am pe nimeni, sunt din Centrul de plasament dar m-au dat afara acum un an, ei zic ca am 18 ani si trebuia să plec ca nu mai primește bani pt mine, nu am familie, nu am pe nimeni, poate gasesc sa stau undeva….. am vrut altădată să ma duc o noapte sau doua unde am stat la o doamnă dar nu m-a mai primit…..”, scrie antreprenorul pe rețelele de socializare.
Iosif are acum o familie
După ce i-a făcut un rezumat al vieții sale, bărbatul din Oradea a decis să îl ia pe Iosif la el acasă și să facă parte din familia lui. Au trecut două săptămâni de când tânărul a intrat în familia Baciu, iar zâmbetul începe să i se întipărească încet, încet pe chipul obosit. Iosif s-a imprietenit imediat cu copiii antreprenorului, iar acum se bucură de o viață liniștită. Ioan Popa Baciu le recomandă oamenilor care întâlnesc copiii lăsați în voia sorții, să le întindă o mână de ajutor.
„De atunci e prin curte, mereu își face el câte o treaba, ma vede ce fac eu și după ce plec încearcă și el. L-am găsit in atelier într o zi după amiaza, slefuia cateva rigle de lemn, nu mai era nevoie, dar voia sa se facă util, pt fiecare lucru de care se apucă, cat de mărunt și banal ma întreabă dacă e bine cum face, probabil sa nu ma dezamăgească si sa i spun sa plece .
Dumnezeu i a dăruit ochi frumoși și sănătate, dar n a primit la pachet și măcar un dram de noroc …..
În 2 săptămâni a devenit alt om, e asa mândru de el .
Domnul Isus a spus: ” Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi „.
Fiecare cu „ucrainienii” lui.
P.s.
Postarea nu e despre mine, este despre copiii „pierduți” pe care nu-i cauta nimeni, copiii noștri și ai nimănui, declarați ” nul”
