Într-o epocă în care credința pare să se limiteze la ritualuri și aparențe, învățăturile Părintelui Arsenie Boca revin în atenția celor care caută răspunsuri autentice. Lucrarea sa, „Lupta duhovnicească cu lumea, trupul și diavolul”, oferă o radiografie spirituală a sufletului modern, dezvăluind cât de ușor poate fi ratat drumul către mântuire, în ciuda unei vieți aparent religioase.
Părintele atrage atenția că simpla primire a Tainelor nu garantează mântuirea:
„Toţi creştinii sunt botezaţi şi, totuşi, nu toţi se mântuiesc. De ce? Iată de ce: darurile Botezului stau nevăzute înăuntrul făpturii noastre, aşteptând sporirea vârstei şi vremea minţii, când, aflând noi de comoara cerească cea ascunsă în ţărâna [trup], ne învoim sau ba să o dezgropăm şi să o punem în valoare… Câtă vreme mergem în voia valurilor, în voia firii povămite spre păcat, n-avem nici o luptă, nu ne trezim din cursele diavolului: stăm „pe bună credinţă” că mergem bine, ne isprăvim zilele în fericire şi coborâm cu pace la iad!”
Acest fragment scoate la lumină pericolul unei vieți spirituale superficiale, în care liniștea sufletească este confundată cu mântuirea. Mulți credincioși nu se confruntă cu ispite tocmai pentru că merg în direcția greșită, fără să-și dea seama.
Mai departe, părintele avertizează că adevărata luptă începe abia în momentul în care omul se trezește cu adevărat la viața duhovnicească:
„Dar, de îndată ce ne trezim cum trebuie să fim, de îndată puterile iadului vor sări să ne ceară socoteală pentru nesupunere. Lăcomia de avere, lăcomia de putere şi fumul mândriei pe mulţi i-au luat de minte şi s-au omorât. Dar şi lenea poate face nebunia asta, când s-ar vedea în primejdie cu binecuvântarea muncii… Pe cei dornici de cuvântul lui Dumnezeu îi ispiteşte cu Biblia, încât în zilele noastre sunt mulţi călători spre iad cu Scriptura în mână. Toţi cei ce umblă după plăceri de orice fel nu vor scăpa de primejdie, căci sub orice plăcere se ascunde un şarpe.”
Diavolul nu mai atacă prin păcate evidente, ci se insinuează prin dorințe aparent bune. Lenea, confortul și mândria spirituală devin forme moderne de amăgire.
Părintele avertizează și asupra unei ispite subtile, dar devastatoare: imitarea lucrării divine de către cel rău:
„Cu trecerea vremii, satana s-a mai iscusit în rele. Vicleanul bagă de seamă ce face Dumnezeu şi face şi el. Trimite Dumnezeu slujitori, trimite şi el. Trimite Dumnezeu vedenii, trimite şi el. Propovăduieşte Dumnezeu iubirea de oameni fără deosebire şi hotare, propovăduieşte şi el printre ai lui.”
În acest context, devine tot mai greu să deosebești binele de rău, adevărul de înșelare. De aceea, părintele invocă un avertisment direct din Evanghelie:
„E vremea de care ne-a prevenit Mântuitorul, zicând: «Băgaţi de seamă să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu spunând: „Eu sunt Mesia”, şi ceasul e aproape. Nu vă luaţi după ei» (Matei 24, 23; Luca 13, 21). De aceea, e bine să lămurim, după putere, şi acest ucigaş vicleşug al nălucirilor, căci de la o vreme încoace mulţi înşelaţi se ivesc şi multă tulburare fac printre oameni. Amăgitorul ajunge încrezut în sine şi în hristosul lui, încât şi moarte de om e în stare să facă, întemeindu-se, închipuiţi-vă!, pe Sfânta Scriptură… Cu îngăduinţa lui Dumnezeu, satana îi cerne pe toţi cei ce umblă după plăceri în lumea aceasta, chiar şi duhovniceşti, dacă-i prinde că încă nu s-au lepădat desăvârşit de iubirea de sine şi de orice spurcăciune a vieţii, după atâta şi atâta propovăduire a Bisericii…”
Mesajul este clar: nu orice aparentă lumină vine de la Dumnezeu, iar discernământul este indispensabil. Religiozitatea formală, căutarea plăcerilor sub mască duhovnicească și autoînșelarea sunt capcane contemporane.
Învățăturile Părintelui Arsenie Boca rămân o chemare dureroasă, dar necesară, la introspecție profundă, pocăință sinceră și curaj spiritual. Într-o lume a aparențelor, adevărul cere luptă, veghe și renunțare la sine.
