A plecat din România de nevoie. S-a întors din dorință. Și a pus la punct un bărbat care nu i-a înțeles demnitatea
După 16 ani petrecuți în Castellón de la Plana, Spania, Oana Goloiu, o româncă de 35 de ani, s-a întors în România. A renunțat la o viață confortabilă, la un loc de muncă stabil în psihologie, la prieteni și la tot ce învățase să numească „acasă”, pentru a fi mai aproape de mama și de oamenii din copilărie.
Însă revenirea nu a fost lipsită de provocări. Prima care i-a arătat cât de greu este să fii femeie în România, chiar și cu o carieră solidă în spate, a venit la scurt timp după ce a început să aplice pentru joburi.
Interviul care a început greșit
Oana este psiholog. A lucrat ani de zile pentru Crucea Roșie în Spania și și-a făcut un nume acolo. Revenită în țară, a participat la mai multe interviuri. La unul dintre ele, bărbatul care îi lua interviul a început să flirteze cu ea, fără să-i acorde atenția cuvenită ca profesionist.
„Am simțit că nu conta ce spun, ce știu sau ce experiență am. Conta doar cum arătam. Nu mă vedea ca pe un specialist, ci ca pe o femeie care-i plăcea”, povestește Oana. În loc să se simtă flatată, cum probabil ar fi așteptat interlocutorul, Oana a reacționat calm, dar ferm.
„I-am spus clar: Dacă vrei să continuăm să stăm de vorbă, trebuie să-ți schimbi total atitudinea. Așa cum eu te respect pe tine pentru munca ta, tu mă vei respecta pentru munca mea.” Bărbatul a încremenit. Nu se aștepta. Oana a plecat din sala de interviu cu capul sus, știind că nu acceptă compromisuri.
Diferența de mentalitate – între Spania și România
Când i-a povestit întâmplarea mătușii sale, femeia i-a spus, zâmbind, că ar trebui să fie bucuroasă că e frumoasă și să profite. „Mi s-a părut revoltător”, spune Oana. „În Spania, am fost respectată pentru ceea ce știam, nu pentru cum arătam.”
Experiența i-a confirmat că, deși România a evoluat în multe privințe, mentalitatea unora încă trădează o societate în care femeile sunt judecate întâi prin prisma aspectului fizic, apoi prin ceea ce pot cu adevărat să ofere.
De ce s-a întors, totuși, în România?
„Pentru că mi-era dor. Pentru că nu știam cum e să te simți cu adevărat acasă”, spune Oana. A lăsat în urmă plajele însorite, fiesta spaniolă, ficusul bătrân din Plaza María Agustina sub care românii își căutau un viitor mai bun, și și-a urmat inima.
Castellón a fost casa ei timp de 16 ani. A plecat la 19 ani din cauza lipsurilor materiale. A reușit singură, pas cu pas. Dar rădăcinile au chemat-o înapoi.
Vrea să fie parte din schimbare
Oana nu regretă alegerea făcută. Din contră, consideră că România are nevoie de oameni ca ea, cu viziune europeană și valori solide. Și de femei care să nu tacă atunci când sunt tratate incorect.
„Cred că schimbarea nu vine de la sine. Trebuie să fim parte din ea. Dacă eu accept să fiu redusă la statutul de „femeie drăguță” în loc de profesionist, atunci cum mai pot pretinde respect?”
Astăzi, Oana își caută locul în România cu aceeași forță interioară cu care a reușit și în Spania. Și nu se teme să pună la punct pe oricine încearcă să-i ignore demnitatea.
