Minune la o mănăstire din Suceava: Sfântul Antimis, relicva care a rezistat flăcărilor
Într-o mănăstire din Suceava, un eveniment extraordinar a schimbat viziunea multora asupra credinței. Un incendiu devastator a distrus în totalitate clădirea, dar un obiect sacru a rămas complet intact, generând uimire printre pompieri și locuitori.
Totul a început la Mănăstirea din Podu Coșnei, Suceava, unde flăcările au cuprins rapid întreaga structură. Pompierii au fost chemați de urgență pentru a stinge incendiul, dar nimeni nu se aștepta la ceea ce urma să fie descoperit.
După ce focul a fost stins, starețul mănăstirii, Filotei, a cerut pompierilor să recupereze un obiect de mare însemnătate spirituală – Sfântul Antimis, o relicvă ce conține moaște ale Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. În ciuda faptului că întreaga clădire fusese mistuită de flăcări, Sfântul Antimis a fost găsit intact, un lucru greu de crezut, având în vedere temperatura extrem de ridicată la care fusese expus.
Pompierii, care au luptat ore întregi cu focul, erau inițial sceptici. „Probabil a ars,” i-au spus starețului, dar acesta era convins că relicva va supraviețui. Cu credință neclintită, el a insistat că flăcările nu ar putea distruge un obiect atât de sacru.
Descoperirea minunată a Sfântului Antimis
După ore de căutări printre ruinele carbonizate, pompierii și voluntarii au descoperit, spre surprinderea lor, relicva neatinsă. Viluț Mezdrea, primarul comunei Poiana Stampei, a ridicat pânza roșie împăturită, care părea să fi renăscut din cenușă. Aceasta fusese protejată miraculos de flăcările nimicitoare, iar toți cei prezenți s-au închinat în fața acestei minuni.
„Ne-am făcut, cu toții, o cruce mare, și am adăugat și această întâmplare la lista de minuni pe care le-am tot trăit pe pielea noastră, când au mai ars lăcașuri sfinte…” a declarat purtătorul de cuvânt al ISU Suceava, Alin Găleată.
Credința, un sprijin în momente de cumpănă
Starețul Filotei, vizibil emoționat, a luat relicva în brațe, a sărutat-o și a dus-o într-un loc sigur, mulțumind lui Dumnezeu pentru protecția divină asupra obiectului sacru. În contrast, întreaga biserică de lemn fusese redusă la cenușă, fără a mai rămâne vreo urmă din clădire.
Acest incident a fost un exemplu puternic al credinței neclintite pe care starețul și cei din jurul său o aveau în puterea protecției divine. În timp ce biserica se pierduse în flăcări, esența spirituală a locului, întruchipată de Sfântul Antimis, a rămas neatinsă, simbolizând triumful credinței asupra distrugerii fizice.
În concluzie, această întâmplare a lăsat o amprentă adâncă în inimile celor prezenți și a întărit convingerea că, uneori, miracolele se întâmplă chiar și în cele mai devastatoare momente.