Părintele Arsenie Boca, profund respectat și iubit printre credincioșii români, a împărtășit multe dintre cunoștințele sale spirituale în timpul petrecut la Mănăstirea Brâncoveanu din Munții Făgăraș. Printre acestea, a vorbit deschis despre ce se întâmplă cu sufletul după moarte și cum este perceput Raiul.
Părintele Arsenie Boca credea că atât Raiul cât și Iadul sunt realități spirituale. El sublinia că pentru a accede la Rai, sufletele noastre trebuie să treacă prin așa-numitele „vămi ale văzduhului”. Acestea sunt etape de purificare și evaluare a vieții pământești, unde sufletele sunt confruntate cu faptele lor. Părintele insista pe importanța răbdării și iubirii în fața necazurilor, considerând acestea ca fiind esențiale pentru depășirea provocărilor spirituale.
De asemenea, el menționa că procesul de separare a sufletului de trup durează trei zile pământești, începând din momentul morții. În această perioadă, sufletele se orientează fie spre lumea îngerilor buni, fie spre cea a celor căzuți, în funcție de faptele săvârșite în viață.
Părintele Arsenie Boca vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu ca despre o realitate spirituală profundă, care transcende categoriile cunoașterii umane. Raiul, după concepția sa, nu este un loc în sensul obișnuit, ci mai degrabă o stare spirituală. El sublinia că sufletele drepte au privilegiul de a vedea Raiul și de a se bucura de răsplata pentru faptele lor bune.
În contrast, Părintele Arsenie Boca avea o viziune sumbră pentru cei care negau existența lui Dumnezeu. El credea că sufletele acestora sunt imediat luate de diavoli, fără a mai trece prin vămile văzduhului, fiind private astfel de orice consolare spirituală, inclusiv de prezența îngerului păzitor.
Aceste învățături ale Părintelui Arsenie Boca rămân un punct de referință important în spiritualitatea românească, aducând lumina asupra unor subiecte profunde și etern importante.
