Într-o lume în care timpul pare să zboare neîncetat, am avut ocazia unică să stau de vorbă cu o entitate atemporală – Dumnezeu însuși. Acest dialog neconvențional, inspirat de scrierile lui Octavian Paler, ne oferă o fereastră spre reflecțiile divine asupra condiției umane, cu toate paradoxurile și frumusețile ei.
Un Dialog Neobișnuit
Într-o zi aparent obișnuită, m-am trezit față în față cu posibilitatea de a dialoga cu Dumnezeu. Cu o umilință copleșitoare, am acceptat provocarea de a-i pune întrebări, iar ceea ce a urmat a fost un schimb de gânduri profund și revelator.
Primul lucru care m-a frapat a fost felul în care Dumnezeu privește viața umană, cu toate contradicțiile și întorsăturile ei. M-a surprins să aud cum ne grăbim să ieșim din inocența copilăriei, numai pentru a ne dori mai târziu să ne întoarcem la ea. Cum sacrificăm sănătatea în goana după avuție, pentru a ne întoarce apoi, plini de regrete, încercând să ne recăpătăm binele pierdut prin mijloace materiale.
Dumnezeu a vorbit despre cum tindem să ne concentrăm pe viitor, uitând să trăim în prezent și cum, paradoxal, trăim de parcă nu am muri niciodată, pentru a ajunge în final să murim de parcă nu am fi trăit cu adevărat.
„- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
– Dacă ai timp… i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.
– Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
– Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a răspuns:– Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…, iar apoi tânjesc iar să fie copii; că își pierd sănătatea pentru a face bani……iar apoi își pierd banii pentru a-și recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu timp la viitor și uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca și cum nu ar muri niciodată și mor ca și cum nu ar fi trăit. Dumnezeu mi-a luat mâna și am stat tăcuți un timp. Apoi am întrebat:
– Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecțiile de viață pe care ai dori să le învețe copiii tăi?– Să învețe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc….și că durează mai mulți ani pentru ca acestea să se vindece; să învețe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puțin; să învețe că există oameni care îi iubesc, dar pur și simplu încă nu știu să-și exprime sentimentele; să învețe că doi oameni se pot uita la același lucru și că pot să-l vadă în mod diferit; să învețe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalți și că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înșiși.
– Mulțumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să știe? Dumnezeu m-a privit zâmbind și a spus:
Doar faptul că sunt aici, întotdeauna. (Octavian Paler)
Lecții de Viață Divine
Pe măsură ce conversația avansa, Dumnezeu a împărtășit câteva dintre cele mai prețioase lecții de viață pe care și-ar dori ca omenirea să le însușească. Ne-a îndemnat să înțelegem cât de ușor este să rănim pe cineva drag și cât de lung este drumul către vindecare. Ne-a amintit că adevărata bogăție nu constă în abundența materială, ci în simplitatea nevoilor.
Ne-a sfătuit să recunoaștem iubirea neexprimată, să acceptăm diferențele de percepție și, mai presus de toate, să învățăm puterea iertării – atât față de alții, cât și față de noi înșine.
Concluzie
Pe măsură ce dialogul nostru se apropia de final, am mulțumit cu recunoștință pentru această oportunitate rară. Înainte de a ne despărți, Dumnezeu mi-a oferit o ultimă gândire: El este mereu prezent, în toate aspectele vieții noastre, chiar și când uităm să îi căutăm prezența.
Acest interviu imaginar cu Dumnezeu, inspirat de cuvintele lui Octavian Paler, ne amintește să ne apreciem călătoria, să prețuim prezentul și să îmbrățișăm cu înțelepciune lecțiile vieții. În tumultul cotidian, poate că cel mai prețios dar este să ne amintim de aceste adevăruri simple, dar profunde, și să trăim în concordanță cu ele.
