După patru decenii de absență, Mănăstirea Cernica celebrează reîntoarcerea unei icoane pierdute, o operă de artă sacră datând din secolul XVIII. Această piesă valoroasă, numită „Duminica Samarinencii”, face parte din patrimoniul cultural național și provine din iconostasul bisericii Sfântului Nicolae al mănăstirii.
Destinul icoanei a luat o turnură neașteptată când a fost scoasă la licitație în 2015. Cumpărătorul, un colecționar de artă, a aflat povestea icoanei și, inspirat de semnificația ei, a decis să o returneze la locul ei original. Actul de donație a coincis cu pregătirile pentru sărbătorile de Paște, aducând un suflu nou comunității mănăstirii.
Momentul pierderii icoanei s-a petrecut în contextul unor remodelări ale bisericii, când vechea structură a iconostasului a fost înlocuită, iar multe dintre icoanele originale au fost mutate. De atunci, icoana a rămas nedetectată până când nu a fost recunoscută recent la o casă de licitații din Capitală. Călugării mănăstirii și experții prezenți la eveniment au identificat-o imediat. „Vedem și la dantelă de lemn, și la culorile folosite, și la stil, toate acestea. Uitați și scrisul este în chirilică, toate acestea ne-au ajutat ca să putem să zicem că e de aici de la Cernica”, a declarat starețul mănăstirii.
Prețul de pornire al icoanei la licitația de artă sacră ar fi fost de 4.000 de euro, cu un potențial de a ajunge la 10.000 de euro. Totuși, gestul colecționarului de a dona icoana fără a cere nimic în schimb a fost admirat de comunitate și de Patriarhia Română. „Acest gest de donare și primire a acestei icoane reprezintă iată peste timp, după 37 de ani, o reîntâlnire firească dintre biserica și o instituție de artă”, a transmis Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al BOR.
Această redescoperire nu doar că aduce înapoi o piesă de patrimoniu, dar reînnoiește și legătura dintre trecutul artistic al comunității și prezentul său spiritual. Ce s-a întâmplat cu icoana în aceste decenii rămâne încă un mister, dar se speculează că a putut fi expusă în colecții private. Redescoperirea ei reprezintă o mărturie vie a călătoriei unei opere de artă prin timp și spațiu, întorcându-se acolo unde este cel mai mult prețuită.
