Ascunsă în inima munților, chilia părintelui Arsenie Boca, situată într-o zonă greu accesibilă de pe Valea Sâmbetei, ne deschide o fereastră către devotamentul și strădania spirituală ale acestui remarcabil om de credință. Situată într-un loc unde natura sălbatică întâlnește profundul crez spiritual, chilia reprezintă transformarea unui peisaj muntos într-un altar dedicat rugăciunii și meditației.
Povestea chiliei începe în anii ’40, când Părintele Arsenie Boca, pe atunci la Mănăstirea Sâmbăta, decide să își sculpteze un refugiu spiritual în stâncile abrupte ale munților. În 1943, el începe lucrul la această chilie, alegând o porțiune de stâncă aproape verticală lângă izvorul Văii Sâmbetei. Cu o viziune clară, părintele și-a propus să creeze un sanctuar în „inima” muntelui, săpând manual o deschizătură în stâncă.
Contrar credinței populare că părintele ar fi săpat singur această chilie, el a colaborat cu mai mulți oameni pentru a realiza această lucrare. Împreună, au creat o deschizătură modestă, cu dimensiuni de 1.65-1.75 metri în înălțime și 0.80 metri în lățime, care se lărgea spre interior. Planurile ambițioase au întâmpinat însă dificultăți când au apărut fisuri în stâncă, ceea ce a necesitat construcția unei schele suspendate. Această structură a permis săpătura unei deschideri boltite de aproape 2 metri. Lucrările au avansat cu aproximativ un metru înainte de a fi brusc oprite. Motivul? “A renunţat pentru că a constatat că se infiltrează apă. Părintele a renunţat la această lucrare și din motivul acesta, dar și din teama de a nu se face o legătură greșită între partizanii care se ascundeau prin acești munți și el. Părintele Arsenie Boca a fixat un loc socotit de retragere, care până la urmă nu a fost de retragere, nici pentru el și nici pentru altcineva, pentru că e în apropiere o cabană turistică” – explică Arhimandritul Teofil Părăian.
Situată la o altitudine de circa 1.600 de metri, pe versantul vestic al căldării Valea Sâmbetei, chilia Părintelui Arsenie Boca rămâne un simbol al căutării spirituale profunde, reflectând dedicarea și sacrificiul părintelui pentru credință și meditație. Acest loc sacru, deși neterminat, spune povestea unui om care a căutat să transforme natura într-un spațiu de rugăciune, demonstrând că spiritualitatea poate înflori chiar și în cele mai aspre condiții naturale.
