Săptămâna Mare, cunoscută și sub denumirea de Săptămâna Patimilor, marchează perioada dintre Duminica Floriilor și Sâmbăta Mare. Aceste zile sunt dedicate amintirii momentelor semnificative din ultima săptămână a vieții pământești a lui Iisus Hristos, fiind caracterizate prin adunările de seară, numite Denii.
Începând cu ziua de luni, credincioșii își aduc aminte de patriarhul Iosif, trădat de frații săi. Marti, memoria este dedicată parabolei celor zece fecioare, care ne reamintește necesitatea de a fi mereu vigilenți și pregătiți spiritual.
Miercurea aduce în prim-plan pilda femeii păcătoase care, cu lacrimi și parfum, a curățat și a uns picioarele lui Iisus, simbolizând pocăința. Joia Mare este ziua în care ne amintim de patru evenimente esențiale: spălarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de Taină, rugăciunea arhierească și începutul suferințelor lui Hristos.
Vinerea Mare este ziua în care Biserica Ortodoxă comemorează Patimile lui Hristos și marturisirea tâlharului recunoscător, care a fost răsplătit cu intrarea în rai. În sfârșit, Sâmbăta Mare este dedicată amintirii îngropării trupești a lui Hristos și coborârii Sale la iad.
Un aspect aparte al acestei săptămâni este abstinența de la consumul de urzici și oțet. Aceste alimente sunt evitate deoarece sunt asociate cu suferințele lui Iisus în ultimele momente ale vieții Sale. Conform tradiției, „atunci când era răstignit pe cruce, Iisus a fost bătut cu urzici, întepându-i rănile și stropit cu oțet, pentru a-i provoca și mai multe dureri.” Mai mult, se spune că, cerând apă, lui Iisus i-a fost dat să bea oțet, adăugând astfel la suferințele Sale.
Prin urmare, săptămâna este nu doar un timp de reflecție profundă, dar și de respectare a unor tradiții care ne ajută să ne apropiem mai mult de semnificațiile duhovnicești ale acestor zile sfinte.
