Pe 26 octombrie, creștinii sărbătoresc cu bucurie Sfântul Dumitru, o zi plină de tradiții și semnificații adânc înrădăcinate în cultura românească. Sfântul Mare Mucenic Dumitru este cinstit în mod special ca sfânt protector al militarilor, fiind respectat atât în Biserica Ortodoxă, cât și în cea Catolică de rit bizantin și roman.
Această dată este marcată în bisericile ortodoxe și catolice, deși creștinii ortodocși care urmează calendarul iulian sărbătoresc această zi pe 8 noiembrie.
Tradiții în Ajunul Sfântului Dumitru
În noaptea de dinaintea sărbătorii, oamenii aprind focuri mari peste care copiii sar, tradiție considerată a aduce sănătate în anul care vine. Focul simbolizează protecția împotriva răului și asigurarea căldurii pentru cei adormiți. După stingerea focului, oamenii aruncă un cărbune în grădină, cu speranța unei recolte bogate în anul următor.
Femeile mai în vârstă împart în această zi bunătăți celor care sar peste foc, oferind nuci, covrigi, mere, pâine, struguri și prune uscate. Tot ele pregătesc pomeni pentru sufletele celor trecuți dincolo, oferind colivă și colaci în formă de cruce.
Semnificații ale Zilei Sfântului Dumitru
„Este considerat păcat să te ocupi de treburi gospodărești în ziua Sfântului Dumitru,” iar această zi aduce bucurie și binecuvântare, unind comunitatea într-un spirit de solidaritate.
Tradiția spune că pe 26 octombrie, „toate datoriile, cum ar fi chirii și împrumuturi, încheiate cu șase luni în urmă, trebuie să fie achitate.” Totodată, acesta este un moment oportun pentru a negocia noi angajamente financiare.
Pentru păstori, Sfântul Dumitru a avut o semnificație aparte. Aceștia preziceau vremea așezând un cojoc pe iarbă și observând care oaie se așeza pe el. Dacă o oaie neagră se culca, era un semn pentru o iarnă blândă; în schimb, o oaie albă prevestea o iarnă aspră.
