Într-o zi obișnuită, trecând prin Aeroportul Otopeni, am avut o întâlnire neașteptată cu o ofertă culinară care mi-a captat atenția într-un mod cu totul special. Pe scurt, m-am trezit plătind un preț regesc pentru ceea ce în mod normal este un snack modest: o felie de pizza.
Prețul? Nimic mai puțin decât 10 euro pentru o singură felie. Da, ați citit bine. Prețul acestei delicatese a depășit orice așteptare, situându-se mai degrabă într-o categorie de lux decât în cea a fast-food-ului accesibil cu care suntem cu toții familiarizați.
Intrigat de această descoperire și mânat de o curiozitate greu de stăvilit, am decis să îmi îngădui acest mic lux. În momentul achiziției, am adăugat la suma totală încă 200 de lei, provocând o reacție de nedumerire din partea vânzătoarei. Întrebarea ei a răsunat surprinzător:
„-Ăștia 200 de lei pentru ce sunt?”
„-Ca să îmi dați și un șezlong, să mă simt ca la Mamaia, că anul ăsta nu am apucat să merg!”
