Sânzienele: între tradiție, magie și credință
Pe 24 iunie, în fiecare an, românii celebrează o sărbătoare cu rădăcini vechi, plină de simboluri și credințe populare: Sânzienele. Cunoscută în unele zone sub numele de Drăgaica (mai ales în Ardeal și Moldova), această zi marchează o dublă semnificație: una religioasă, asociată cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, și una tradițională, legată de credințele populare despre spiritele naturii și fertilitatea pământului.
Ziua când cerurile se deschid
În credința populară, se spune că „în noaptea de Sânziene, cerurile se deschid”, iar cei cu inima curată pot primi semne divine. Este o noapte considerată magică, în care ritualurile au o putere deosebită. Tot atunci se fac pomeni pentru sufletele celor trecuți dincolo, pentru ca aceștia să aibă parte de lumină.
Pentru că sărbătoarea are loc în timpul postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel, toate bucatele oferite trebuie să fie de post. Se obișnuiește să se împartă colivă sfințită, dar și fructe și legume de sezon precum mere, cireșe, castraveți sau chiar pui de găină.
Floarea care dă numele sărbătorii
Planta care poartă numele sărbătorii – sânziana – are un rol esențial în toate ritualurile acestei zile. Se culeg flori galbene de câmp, cu miros specific, despre care se crede că au proprietăți magice. Femeile le purtau în păr sau la piept pentru a atrage norocul și frumusețea.
Fetele tinere împleteau coroane din sânziene, le așezau la porți sau în casă pentru a aduce protecție și belșug. Dacă își puneau aceste flori sub pernă în noaptea de Sânziene, se credea că își vor visa ursitul.
Obiceiuri păstrate în satele românești
Unul dintre cele mai spectaculoase ritualuri este Făclia de Sânziene. Tinerii din sate se adunau pe dealuri și aprindeau făclii, dansând cu ele în jurul focului. Le treceau pe sub picioare și apoi înconjurau casa sau grădina, crezând că astfel alungă spiritele rele și atrag norocul.
În Oltenia, se desfășura Alaiul Drăgaicei. Grupuri de fete, îmbrăcate în alb, dansau în puncte importante ale satului. Una dintre ele era aleasă să joace rolul Drăgaicei și purta spice de grâu în păr, simbol al roadelor bogate și al fertilității.
Superstiții legate de ziua Sânzienelor
Pe lângă toate aceste obiceiuri, ziua de 24 iunie este și un moment-cheie pentru observarea semnelor naturii. O superstiție des întâlnită spune că „în această zi amuțește cucul”. Pasărea cântă de la Bunavestire până la această sărbătoare, iar dacă tăcerea ei vine mai devreme, este considerat un semn rău – secetă sau an lipsit de rod.
Sânzienele nu sunt doar o sărbătoare de vară, ci o punte între vechi și nou, între lumea văzută și cea nevăzută, între credință și mit. Respectarea tradițiilor din această zi rămâne, în multe sate românești, un gest de legătură cu rădăcinile și natura.
