Iubita șoferului român ucis pe o autostradă din Belgia, la capătul puterilor: “Sunt sub tratament, că altfel nu pot să trăiesc…”
La patru luni după pierderea tragică a partenerului ei, Gheorghe Țibil, Maria Godja trăiește o suferință greu de descris. Gheorghe, un șofer român de TIR, a murit pe o autostradă din Belgia, după ce un grup de tineri i-au aruncat un capac de canal în parbrizul vehiculului. Incidentul a șocat întreaga comunitate, iar Maria, care se afla în camion în momentul accidentului, încă se confruntă cu urmările devastatoare ale tragediei.
Pe 31 august, Gheorghe și Maria ar fi trebuit să-și unească destinele, pregătirile pentru nunta lor fiind aproape finalizate. În locul bucuriei așteptate, Maria a trebuit să înfrunte o durere profundă în ziua în care ar fi trebuit să devină soția lui Gheorghe. În prezent, ea continuă să se lupte cu trauma psihică, având nevoie de ajutor specializat pentru a face față acestei pierderi.
Maria descrie că a cerut ajutor medical după ce a asistat neputincioasă la moartea iubitului său.
„Când le-am povestit prin ce am trecut eu în momentele alea, medicii de la Alicante au zis că îi depășeşte situația mea şi m-au repartizat la Valencia, la 300 de kilometri. Vine taxiul după mine, mă ia din fața uși, mă duce și mă aduce, este plătit de asigurări. Atunci, nu am realizat nimic, că mi-au făcut injecții, dar acum realizez ce s-a întâmplat. Și acum sunt sub tratament, că altfel nu pot să trăiesc, plâng foarte mult.”
În momentul accidentului, Maria se afla pe scaunul din dreapta și, după ce Gheorghe a fost lovit mortal, ea a reușit să preia controlul camionului, evitând o tragedie și mai mare. Deși a supraviețuit fizic, psihologic este încă prinsă în coșmarul care îi tulbură liniștea zilnică.
După patru luni de la tragicul eveniment, Maria continuă să sufere de coșmaruri și halucinații care îi perturbă somnul și viața de zi cu zi.
„Nu pot să dorm noaptea deloc și dorm ziua, mi-am făcut din noapte zi şi din zi noapte. Mă pun la somn pe la 5-6 dimineața. Cum aud un zgomot, sunt în picioare, pentru că mi-e frică. Am visat într-o zi că mi-a dat cineva cu ceva în cap. Mi-am pus mâna în cap că știam că îmi curge sânge, îmi era frică să mă duc la oglindă de teamă să nu văd cât de rău m-a lovit.”
Trauma pe care a suferit-o Maria este de neimaginat. Ea povestește cu durere despre momentele de după accident, când a fost martoră la moartea partenerului său.
„Era vis. El când a murit, tot sângele și bucățile de carne din capul lui au sărit pe mine, i-a rămas doar urechea stângă. A picat ca o legumă, pentru că nu avea centura. Nu știu câtă putere mi-a dat Dumnezeu, aşa ceva numai într-un film s-ar mai putea întâmpla. Puteam să ajung la nebuni cu tragedia asta.”
Cinci tineri, cu vârste între 17 și 18 ani, au fost arestați pentru implicarea lor în acest incident tragic. Din păcate, totul a pornit de la o provocare iresponsabilă. Unul dintre aceștia a fost eliberat ulterior, fiind considerat mai puțin implicat în eveniment.
Durerea Mariei continuă, iar amintirea lui Gheorghe rămâne vie, atât în inima ei, cât și în mintea celor care au cunoscut și au fost marcați de această poveste tragică.
