Monica Bîrlădeanu, una dintre cele mai apreciate actrițe din România, ascunde în spatele zâmbetului său o poveste de viață extrem de dureroasă. Deși astăzi pare că duce o viață fericită, copilăria ei a fost marcată de abuzuri repetate din partea tatălui alcoolic. Violent fizic și emoțional, tatăl său a lăsat urme adânci în sufletul vedetei, amintiri care o urmăresc și astăzi.
Abuzurile din copilărie: „Loviturile în corp sună într-un anume fel”
Monica Bîrlădeanu a crescut într-o familie care se confrunta cu mari dificultăți financiare, dar cel mai mare coșmar al copilăriei sale a fost comportamentul agresiv al tatălui ei. Într-un interviu emoționant, actrița a rememorat sunetele specifice loviturilor pe care mama ei le primea de la tatăl alcoolic și teroarea pe care o simțea de fiecare dată.
„Zgomotele înfundate, știi cum e când lovești un corp și corpul ăla se lovește de altceva… Loviturile în corp sună într-un anume fel”, a povestit Monica, în cadrul campaniei „Rătăcit în sine. Depresia, boala mileniului”, realizată de Elena Lasconi.
Atmosfera din casa lor era încărcată de frică, iar tăcerea care urma fiecărui episod de violență adâncea și mai mult teroarea.
Forțată să aleagă între părinți la doar 12 ani
Unul dintre cele mai traumatizante momente din viața Monicăi Bîrlădeanu a fost în timpul procesului de divorț al părinților. La doar 12 ani, a fost nevoită să aleagă în fața instanței cu cine să locuiască, un moment devastator pentru un copil. Monica a mărturisit că această experiență a influențat viziunea ei despre mariaj și a lăsat urme adânci în sufletul ei.
„Simțeam teroare. Mai mare teroare era când după un episod din ăsta nu mai zicea niciunul nimic și atunci îmi era frică să deschid ușa. El stătea la 38-40 km de Iași și odată am fost și pe jos până la el cu fratele meu sau cu bicicleta sau cu autostopul. A fost ultima lui vizită la noi acasă. El a murit după o lună. Și când te gândești că toată lumea se uita la noi și zicea că suntem prințese. Oamenii au senzația că… Doamne.. și știi de ce? Pentru că nimeni nu vorbește despre lucrurile astea ș nu înțelege de ce, pentru că lucrurile astea chiar i-ar putea ajuta pe ceilalți să înțeleagă situația. De cele mai multe ori te uiți la ele din poziția victimei și ai senzația că având acest bagaj nu ai cum să faci pași înainte în viață și mie mi se pare că nu e deloc așa, că, de fapt, toate lucrurile astea îți dau un complex extraordinar, pentru că în primul rând te duci la școală și auzi copii care vorbesc despre tine, că ești orfan, ăla e primul lucru care te complexează”
„Separarea e destul de urâtă, dar, chiar şi aşa, mi s-a părut că e mai bine ca ei să fie fericiţi separat decât să continue împreună, dar nefericiţi. Cred că divorţul lor m-a făcut să cred mai puţin în ideea de mariaj. (…) Însă cel mai traumatizant moment a fost când, la şedinţa publică, de faţă cu mulţi alţi oameni pe care eu nu-i cunoaşteam, a trebuit să aleg între mama şi tata – să spun de cine îmi place mai mult, cu cine vreau să locuiesc în continuare. E îngrozitor să spui „cu mama“ în timp ce-ţi ţii tatăl de mână. Nu te mai poţi uita la el de ruşine pentru că a fost nevoit să îndure umilinţa abandonului unui copil care, în momentul ăla, poate să însemne întreaga lume pentru el. Pe atunci, fratele meu mai mare avea 18 ani, deci avea deja o independenţă, iar cel mic rămânea oricum în grija mamei, pentru că era încă la o vârstă foarte fragedă”, a mărturisit actrița.
Monica Bîrlădeanu, nevoită să muncească de la 16 ani
Deși copilăria ei a fost plină de dificultăți, Monica și-a găsit puterea să lupte pentru un viitor mai bun. La doar 16 ani, a început să muncească pentru a-și ajuta mama și frații, preluând responsabilități grele la o vârstă fragedă.
„Am simţit nevoia de a participa la veniturile familiei, aşa că m-am angajat prima dată la 16 ani, la o terasă lângă gară. Am minţit că am, de fapt, 18 ani, altfel nu m-ar fi primit. Ca să nu creez îndoieli, m-am machiat mai strident, mi-am pus nişte şosete în sutien şi aşa am primit postul! (râde) Abia când trebuia să iau salariul şi a trebuit să prezint buletinul, cei care mă angajaseră „m-au cunoscut“ mai bine. Au înţeles că era important pentru mine să muncesc şi m-au primit şi în vara viitoare”, a povestit Monica despre începuturile sale.
Pierderea tatălui: o rană profundă
Tragediile din viața Monicăi nu s-au oprit la abuzurile din copilărie. Tatăl său s-a sinucis în vara în care Monica se pregătea pentru admiterea la facultate. Această pierdere a fost o lovitură devastatoare pentru tânăra actriță, dar în același timp, a fost un moment care i-a trezit un profund simț al responsabilității.
„M-a afectat teribil pierderea lui, bruscă, chiar în vara când învăţam pentru admiterea la facultate. A fost foarte dificil. Şi, într-adevăr, a fost o adolescenţă grea, dar căreia, într-un fel, îi sunt recunoscătoare, pentru că, poate dacă noi nu eram într-o situaţie aşa de dificilă financiar, de exemplu, după plecarea lui tata, nu s-ar fi născut aşa repede în minte simţul responsabilităţii”, a dezvăluit Monica.
