Ajutoarele sociale și obligația muncii: O problemă delicată în România și Germania
În România, beneficiarii ajutoarelor sociale apți de muncă sunt obligați să presteze ore în folosul comunității. Cu toate acestea, aproape 15.000 de persoane au refuzat anul trecut această condiție, punând sub semnul întrebării eficiența sistemului de sprijin social.
Pe de altă parte, Germania dezbate implementarea unui sistem similar. În Essen, autoritățile propun ca fiecare beneficiar de ajutor social să muncească zilnic trei ore, ca formă de contribuție la societate. Această măsură a stârnit controverse, fiind considerată de unii drept necesară, iar de alții ca o formă de coerciție.
România: Ajutor social fără muncă?
Conform datelor Ministerului Muncii, în 2024 au existat 259.418 beneficiari ai venitului minim de incluziune. Acesta a înlocuit ajutorul social și alocația pentru susținerea familiei, oferind un sprijin financiar pentru cei aflați în dificultate. Totuși, din acest număr, aproape 15.000 de persoane au refuzat fie să presteze muncă în folosul comunității, fie să își caute un loc de muncă.
Județele cu cei mai mulți beneficiari ai acestui sprijin sunt:
- Dolj – 15.310 persoane
- Bacău – 12.820 persoane
- Buzău – 11.643 persoane
- Suceava – 11.537 persoane
- Teleorman – 11.292 persoane
Aceste cifre ridică semne de întrebare despre eficiența mecanismelor de control și despre responsabilitatea socială a beneficiarilor.
Germania: Un model de urmat?
În orașul Essen, autoritățile doresc să impună muncă obligatorie de trei ore pe zi pentru cei care primesc ajutoare sociale. Inițiativa lui Peter Renzel, șeful departamentului de afaceri sociale, este justificată prin faptul că sprijinul financiar provine din taxele plătite de contribuabili, iar beneficiarii ar trebui să ofere ceva în schimb.
O măsură similară a fost adoptată deja în orașul Schwerin, unde beneficiarii sunt obligați să presteze muncă pentru comunitate, inspirându-se din conceptul german de „locuri de muncă de 1 euro”.
Criticii spun că această abordare ar putea avea costuri administrative ridicate și că impunerea muncii obligatorii nu este o soluție sustenabilă. În schimb, susținătorii ideii consideră că ajutorul social nu ar trebui să devină o alternativă comodă la muncă.
Care este soluția optimă?
Dacă în Germania propunerea muncii obligatorii este încă în faza de dezbatere, în România, legislația prevede deja această obligație, dar implementarea este deficitară. Problema nu este doar lipsa sancțiunilor eficiente, ci și mentalitatea unor beneficiari care consideră ajutorul social un drept, nu un sprijin temporar.
Rămâne de văzut dacă Germania va implementa acest model și dacă România va reuși să aplice mai eficient regulile deja existente.
