Criza cartofilor la Lungulețu – De ce renunță fermierii la agricultură

Criza cartofilor la Lungulețu – De ce renunță fermierii la agricultură

„Ne ruinează cartoful!” – Strigătul dureros al unui agricultor din Lungulețu

În satul Lungulețu, județul Dâmbovița, agricultura nu mai este o speranță, ci o povară. Prețul cartofului a ajuns la un nivel rușinos: doar 30 de bani pe kilogram. Mult sub costurile reale de producție, care depășesc un leu. În fața acestei situații, mulți fermieri aleg să abandoneze munca pământului.

Mihai Adrian Ciobanu este unul dintre aceștia. Un om cu experiență, crescut într-o familie de agricultori din zona Brezoaele – Lungulețu, a lucrat ani de zile pământul. A cultivat cartofi, ceapă, varză și conopidă pe suprafețe care ajungeau și la opt hectare. Acum, a decis să se retragă.

„Ne falimentăm singuri!”, spune Mihai, vizibil dezamăgit. „Lucrăm degeaba, ba chiar pe minus. Plătim zilieri cu 250 de lei pe zi și nu acoperim nici măcar cheltuielile.”


Decizia radicală, luată după o experiență cu supermarketurile

Decizia de a ieși din agricultură nu este una nouă pentru Mihai. În urmă cu aproape opt ani, a fost pus în fața unei situații revoltătoare. După ce a produs peste 100 de tone de ceapă, supermarketurile au refuzat marfa. „Mi-au cerut transport frigorific și uscător de ceapă. Fusesem în Olanda, acolo ceapa se usucă pe câmp. Era o cerință absurdă care m-a făcut să spun: gata, până aici!”

În ciuda investițiilor serioase – utilaje moderne, terenuri, muncă din greu – piața i-a răsplătit efortul cu pierderi constante. „Am învățat de la părinți, de la bunici. Dar acum m-am dat deoparte. Și bine am făcut.”


Tractoare în garaj și niciun plan de relansare

În prezent, toate echipamentele agricole ale lui Mihai zac într-un garaj: tractor, mașină de scos cartofi, prășitoare, totul în stare bună. „Pot să reiau oricând, dar nu am motiv. Ce să produc? Ce să fac cu recolta, să o vând în pierdere?”

A investit recent peste 2.000 de euro și doi ani de muncă pentru a recondiționa tractorul cu care a lucrat încă de tânăr, un U650 achiziționat imediat după 1990. A fost la un pas să îl vândă, dar o rugăminte a mamei sale l-a oprit: „Mi-a spus înainte să moară: «să nu vinzi tractorul!»”


Un alt tractor, aceeași incertitudine

De dragul mecanicii, Mihai lucrează acum la un al doilea U650. „Îl recondiționez în ritmul meu. Cred că îl termin anul viitor.” Dar întrebarea care rămâne în aer este: ce urmează?

„Grâul e 70 de bani. Pepenii i-au încurcat pe toți. Legume aș putea să fac, dar cu ce folos? Să le dau sub preț, cum am mai pățit?”

În lipsa unei piețe corecte, Mihai a ales să se retragă. Dar speră încă într-o schimbare. Până atunci, pământul rămâne nelucrat, iar tractorul preferat e, așa cum spune el, „ca o jucărie pentru adulți”.

More Similar Posts

Most Viewed Posts